O întâlnire cu gust de CITRONIERS

Sunt o persoană atinsă deseori de romantism și, deși trăsătura aceasta nu mă avantajează prea mult în vremuri ca cele pe care le traversăm, când parcă totul se face într-o viteză permanentă -  mâncăm în viteză, conducem cu viteză, cred că și dragoste am ajuns să facem tot în viteză - mă încăpățânez totuși să nu mă dezic de la ceea ce sunt și de la ceea ce simt pentru că, altfel, ar însemna să port în mine o femeie în care nu mai cred și care nu mă mai reprezintă.

Mă bucur, totuși, că viața îmi așază deseori în cale situații când întâlnesc oameni asemenea mie, care își văd de viața și de visurile lor și care nu uită să deschidă calea frumosului în lumea în care trăiesc.

Frumosul, asta este ceea ce caut și eu în viață: frumosul din zâmbetul copilului meu, din binețea vecinului de 88 de ani care se grăbește mereu să mă salute primul și să-mi sărute mâna sau dintr-o întâlnire aparent obișnuită cu un prieten drag, alături de care timpul trece foarte repede pentru că ne place să fim împreună.

sursa: http://www.citroniers.ro/

Frumosul l-am găsit, într-o seara de vară, și într-un restaurant bio din București, reprezentativ pentru atmosfera pe care o promovează lanțul de boutique - hoteluri Residence Hotels: bun gust, rafinament, joie de vivre.

Restaurantul acesta mi-a plăcut cumva încă dinainte de a-l cunoaște, exact cum mi s-a mai întâmplat cu persoane pe care, deși nu le văzusem încă în carne și oase, numai numele lor, dinainte știut, îmi transmitea o primă undă de simpatie sau nu.

Restaurantul Citroniers - numai silabisind acest nume, simt cum nările mi se umplu de o aromă puternică și proaspătă de lămâie abia stoarsă care mă teleportează instantaneu pe o insulă bătută de un soare mediteraneean ispitind la vacanță.

 

sursa: http://www.citroniers.ro/

 E greu să uiți un asemenea loc în care te întâlnești, după mulți ani, cu un prieten din tinerețea fragedă când fluturii se zbenguiau bezmetici prin camerele stomacului neliniștit și când credeam că iubire ca aceea nimeni n-a mai cunoscut pe lumea asta și că dacă ar fi fost să scriu despre ea, aș fi eclipsat pe toți trubadurii și rapsozii tuturor timpurilor.

Numai că întâlnirea aceasta, acum, după atâția ani, nu a mai găsit niciun fluture prin faldurile stomacului, nici măcar unul rătăcit, ci doar o stare autentică de bucurie a regăsirii unui vechi prieten de care nu mă mai leagă decât frumosul unor trăiri care m-au făcut să mă simt, cam pentru prima dată, femeie.

Ideea de a lua cina la Citroniers a fost a lui. Voia să mă vadă în scurta și rara lui trecere prin oraș, înainte de a se agăța de aripile unui avion și a zbura pentru multa vreme peste mări și țări îndepărtate. Voia să mă vadă, poate pentru ultima oară, pentru că simțea că acum putea, în sfârșit, să îmi ofere o seară așa cum își dorise să-mi ofere atunci când mă iubise, dar când nu-și putuse permite. Pentru el era un gest de cavalerism pe care voia să-l împlinească măcar acum, în ceasul al doisprezecelea, chiar și dacă între noi nu mai rămăsese decât un sentiment cuminte de prietenie.

În seara întâlnirii, mă aștepta în fața Hotelului Domenii Plaza, în incinta căruia se află și restaurantul cu sonorități citrice, pentru a deschide ușa taxiului cu care venisem și pentru a mă însoți ca pe o adevărată doamnă până la masa rezervată.

Am intrat într-o incintă extrem de plăcută, fiind întâmpinați de acordurile unui pian care păreau să aibă veleități de majordom care te dezbracă, de la ușă, de toate apăsările și neplăcerile de peste zi. Prima senzație a fost că am intrat într-o mașină a timpului și că m-am trezit într-o casă burgheză unde totul este făcut și așezat în așa fel încât să te simți confortabil și respectat.

Meniul s-a dovedit de un rafinament aparte din care pe masa noastră s-a așezat cu eleganță un delicios steak de ton roșu în crustă de susan și dressing de capere, căruia i s-a alăturat, cu o reverență, un file de lup de mare cu cartofi Dauphinoise, mângâiați discret de o fetească albă Davino Revelatio de o înaltă ținută.

 

sursa: http://www.citroniers.ro/

   

 

sursa: http://www.citroniers.ro/

Am povestit, am râs, am dansat. Am vorbit despre trecut și am privit viitorul în ochi. Ne-am bucurat de prezența unuia în viața celuilalt și ne-am jurat prietenie veșnică. Am descris numeroase scenarii despre cum ar fi fost dacă...și am zâmbit. Ne-am dat seama cât ne inspiră, unul pe celălalt, existența noastră și cât de dramatică ar fi fost, totuși, coabitarea noastră.

Și ca să terminăm o seară atât de altfel, cum numai în filmele hollywoodiene mai găsești, am poftit amândoi la un desert delicios, marca Citroniers, și ne-am lăsat răpuși de un tort de ciocolată cu sos Anglaise și de un Zabaglione aproape magic al cărui gust se va confunda, de acum înainte, cu această întâlnire care m-a învăluit în frumosul pe care un om al trecutului meu a vrut să mi-l ofere pentru că pentru el am meritat și pentru că nu am fost doar o trecătoare prin viața lui.

 

sursa: http://www.citroniers.ro/

sursa: http://www.citroniers.ro/

 

 (acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog 2016)