Denim, te iubesc!

www.answear.ro

Prima dată în viața mea când am văzut denim, a fost cam pe la vârsta de 6 - 7 ani, prin anii 80, în atelierul de cojocărie al bunicului meu. Cred că și el cam tot pe atunci a pus mâna pentru prima dată pe un astfel de material, deși s-ar putea să mă înșel în această privință. Cert este că, atunci când a intrat în atelierul lui prima pereche de pantaloni din denim, care fusese adusă de un tânăr mai flower power pentru a li se repara a nu știu câta oară zona dintre picioare roasă și ruptă într-un mare fel de la atâta purtat, bunicul i-a întors pe față și pe dos, minunându-se de așa material care pe la noi era piesă rară, dacă nu chiar de muzeu. Tânărul cumpărase pantalonii de la un vaporean care transporta cereale prin țări exotice și, astfel, avea dezlegare de la stăpânire să iasă din țară și să se mai întoarcă de acolo cu te miri ce lucruri care la noi se încadrau în categoria produselor de lux. Era o pereche de blugi levi's de un albastru - azur izbitor care, chiar și după milioanele de purtări și reparații la care fusese supusă, încă mai păstra ceva din aerul rebel al caracterului său de denim autentic. Tânărul purtător de jeanși capitaliști s-a rugat cu cerul și pământul de bunicul meu să facă ceva și să-i salveze, să le mai dea o șansă. Niciun croitor din oraș nu voia să îl mai primească cu așa zdreanță, spuneau ei, așa că ajunsese în atelierul de cojocărie al bunicului cu gândul că aici va găsi un om mai luminat și mai inspirat. S-a uitat bunicul la blugi, s-a uitat la tânăr. Nu înțelegea nici el ce atâta tevatură pentru o pereche de pantaloni spălăciți, rupți și din doc, pe deasupra. Când tânărul a auzit cuvântul doc, aproape că a sărit trei metri în sus. Ce-i aia doc, domnule? Asta este denim și nimic mai mult! Sunt pantaloni americani! Neam de neamul nostru nu mai văzuse așa ceva!

Mai în glumă, mai în serios, bunicul a acceptat, până la urmă, să îl ajute pe tânărul americanofil și, ca să mai camufleze din găurile din zonele intime, asortă materialul blugilor cu niște petice de piele, de ziceai să atunci fuseseră făcuți prima dată pentru cine știe ce cowboy gata să se arunce în șaua unui cal nărăvaș.

Scena aceasta cu blugii mi s-a întipărit bine în minte și, de atunci, am rămas cu impresia că denimul trebuie să fie mare lucru. Dacă mă gândesc bine, cred că a fost dragoste la prima vedere care atunci s-a cuibărit undeva în subconștientul meu, rămânând într-o stare latentă până la momentul în care, odată ajunsă la vârsta adolescenței, am dat de primele haine de blugi apărute ca ciupercile după ploaie prin magazine de care nu m-am mai putut ține departe.

La un moment dat, am ajuns să îl înțeleg și pe tânărul acela din atelierul bunicului meu, pentru că s-a întâmplat să mă îndrăgostesc atât de tare de o pereche de blugi skinny, încât numai cu ei m-aș fi îmbrăcat indiferent de ocazie. Pe cuvânt, uneori, jeanșii creează dependență.

Am cumpărat acea pereche de blugi de la ANSWEAR. Este aproape inutil să mai spun brand-ul acesteia pentru că, așa cum prima iubire nu se uită niciodată, nici jeanșii mei nu puteau fi altceva decât Levi's. S-au dovedit blugii aceștia cei mai buni și versatili blugi pe care i-am avut vreodată. Asta pentru că aveam și eu o anumită siluetă pe atunci pe care îmi permitem să o etalez în toată splendoarea ei, dar și pentru că erau niște blugi chiar de la mama lor, originali. Nu aveam nicio îndoială din punctul acesta de vedere, deoarece numai simplul gest de a cumpăra de pe www.answear.ro este o garanție a faptului că primești un produs de firmă autentic.

Am mers cu ei și iarnă și vară. Arătau, de fiecare dată ca noi. Din păcate, la un moment dat, nu știu cum s-a întâmplat că m-am împiedicat pe stradă și, ca să evit o căzătură foarte urâtă, am preferat să cad în genunchi, motiv pentru care mi-am rupt blugii mult iubiți în mai multe locuri. Am fost tare necăjită, la început, de ceea ce mi s-a întâmplat, pentru ca mai apoi să îmi dau seama că, fără voia mea, mă încadram acum perfect în noile tendințe care promovau jeanșii tăiați, rupți, chiar și sfâșiați. Și, deși stilul meu nu admite haine rupte, boțite sau purtate neglijent, de data asta chiar mi s-a părut chic, lucru pe care l-au remarcat și prietenele mele care nu mai conteneau să mă complimenteze pentru îndrăzneala pe care.o afișam acum cu nonșalanță.

Am mai mers o vreme cu ei și la fel de bine m-am simțit purtându-i și rupți, însă, silueta mea le-a mai rărit treptat prezența în vestimentația mea.

Acum au un loc de cinste în garderobă. Sunt un etalon al siluetei la care trebuie să ajung de fiecare dată când mă mai bate gândul să țin câte o cură de slăbire. Chiar dacă nu-i mai port atât de des ca înainte, știu că dacă după o perioadă de ținut dietă vreau să aflu dacă am făcut progrese sau nu, mă îmbrac cu blugii mei Levi's de la ANSWEAR și îmi dau seama pe loc dacă mai am de muncit sau am atins formele la care am visat.

(acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog2016)