Ai grijă ce-și dorești că s-ar putea să și primești!

sursa: https://www.facebook.com/ryanair/

Vacanțele de vară ale copilăriei mele se petreceau în fiecare an în același loc: la țară, la bunici. Pentru mine tot universul încăpea în spațiul dintre orașul unde locuiam cu părinții mei și satul din Delta Dunării, unde vără după vară, nu făceam altceva decât să umblu hai-hui prin mahalalele prăfuite, căutând tovarăși de joacă sau strigând pe la porțile obosite de atâta arșiță ale gospodinelor, cerându-le ba un pahar cu ulei, ba o cană cu zahăr de care avea nevoie bunica ca să îmi facă gogoși, minciunele sau plăcinte coapte pe plită. Acolo, în acel spațiu mic, era adunată toată fericirea mea. Și pe cât de mic era universul acela al meu, pe atât de mare era bucuria de a trăi în el. Nicăieri și niciodată nu am să mai văd un cer mai înstelat și mai colorat ca acolo, o lună mai mare și mai luminoasă ca acolo, greieri mai virtuoși și broaște mai talentate ca în bălțile acelor locuri bătute de soarele fierbinte al Dobrogei.

Numai că universul acela nu a putut rămâne atât de mic pentru multă vreme. Începusem să studiez la școală geografia care mi-a plăcut foarte mult și care m-a scos din lumea în care trăisem până atunci, purtându-mă peste țări, oceane și munți cu nume alambicate, cu oameni dăruiți de Dumnezeu cu fel și fel de chipuri, cu obiceiuri ciudate, cu limbi încâlcite, de șapte vieți de-ai fi avut n-ai fi reușit să le cunoști pe toate. Mintea mea nu mai putea sta locului. Fusesem prinsă pentru totdeauna în mrejele poveștilor despre marile descoperiri geografice, despre expedițiile la cei doi poli ai pământului sau despre cucerirea celor mai înalte vârfuri muntoase din lume. Toate acestea au culminat cu povestea ținută mult timp ascunsă de familia mea despre străbunicul care reușise să fugă din țară la sfârșitul anilor 40 și să ajungă până în Brazilia unde a și locuit un timp.

Călătoria devenise o parte din mine, însă, multă vreme, ea n-a putut să plece mai departe de mintea mea. Au trecut ani până când ea s-a așezat înaintea mea, conducându-mă spre experiențe care nu mai trăiau doar în imaginația mea, ci se desfășurau în toată splendoarea lor înaintea ochilor și a pașilor mei.

De cum s-au înfiripat primele posibilități de a călători, dorul de ducă a început să mă curteze cu insistență. Cum să-i reziști, cum să refuzi asemenea curte, mai ales, când în sprijinul acestui dor au început să vină susținători înfocați și extrem de profesioniști în ale călătoriilor pe care orice buzunar le poate suporta! Cel mai consecvent dintre toți mi s-a părut domnul Ryanair. Strașnic individ! Nu știu cum făcea, ce magie folosea că de cum deschideam un site sau cum începeam să vorbesc cu cineva despre vreo călătorie, apărea în mijlocul discuției chiar el, în persoană. Astăzi așa, mâne tot așa, nu am mai putut rezista și am cedat. Și bine am făcut, zău! Căci cu cât am început să îl cunosc, cu atât mai mult am început să-l îndrăgesc. Înaintea dorințelor mele s-au deschis oferte nemaiîntâlnite până atunci, dintre care cele mai tentante au fost întotdeauna cele legate de city break low cost.

Așa se face că atunci când am hotărât să îmi vizitez sora stabilită de ani buni în Italia, Ryanair a venit cu o ofertă de destinații zboruri ieftine pe care în altă parte nu am găsit-o. Ca să mă credeți pe cuvânt, nu-mi rămâne decât să însoțesc povestea mea de imaginea în care apare tariful către aeroportul din Milano Bergamo, alături de alte tarife către orașe europene pe care abia aștept să le vizitez, pe unele dintre ele chiar a doua sau a treia oară.

sursa: https://www.ryanair.com/ro/ro/

Dacă tot hotărâsem să merg în Italia, i-am propus surorii mele să mă îngăduie lângă ea măcar o lună, rugând-o, totodată, să fie complicea mea în jocul micilor mele plăceri nevinovate pe care nu aveam de gând să le ratez o dată ajunsă în țara pizzei, a pastelor, a vinurilor frizzante, a marilor arhitecți și a tumultoaselor iubiri shakespeariene.

Așa că, după ce mi-am pregătit toate bagajele și am stabilit ultimele detalii cu privire la călătoria mea în Italia, a sosit și momentul plecării din București cu avionul companiei aeriene low-cost Ryanair, la bordul căruia am găsit un personal însoțitor extrem de amabil și de pregătit, unde organizarea mi s-a părut atât de bine pusă la punct, încât nu pot să spun că am văzut vreo diferență între un avion de linie și cel al celor de la Ryanair. Dimpotrivă, la anumite capitole am avut surprize chiar neașteptate și foarte plăcute: gratuitate la două bagaje de cabină, reduceri consistente pentru familii sau check-in-ul pe mobil.

Am ajuns în siguranță la Milano, numai că la aeroport sora mea mă aștepta cu o surpriză. După ce ne-am îmbrățișat și sărutat ca nebunele, scoate din poșetă două bilete și, zâmbind larg ca un copil care a făcut o boacănă, îmi spune: ”Draga mea, cum călătorului îi stă bine cu drumul, am ceva super pentru tine! M-am gândit să facem un city-break împreună într-un oraș pe care nu l-a văzut niciuna dintre noi până acum. Tu știi proiectul meu despre capitalele fostelor țări comuniste. Uite, am un studiu în lucru despre Serbia și trebuie să ajung la Bratislava. Ai nimerit cum nu se poate mai bine să mergi cu mine. Haide, zi-mi că mergi cu mine! Haide, haide!” ”Bine, zic eu, dar de ce îmi spui abia acum? Cum rămâne cu planurile noastre de cucerire a Italiei?” ”Pai, am vrut să-ți fac o surpriză, prostuțo! Și stai liniștită! Italia îți va sta la picioare, negreșit, după ce ne întoarcem din mica noastră escapadă!”

Așa că m-am lăsat dusă de valul ridicat de sora mea, gândindu-mă mai serios ca oricând la vorba aceea: ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să și primești. Și cum mi-am dorit o viață călătorii, iată că universul, după cum spunea și Paulo Cohelo, a lucrat intens ca toate dorințele să mi se împlinească, sâc!

Buna mea soră, isteață ca întotdeauna, a profitat, la rândul ei, de ofertele de nerefuzat ale companiei aeriene low-cost Ryanair și a cumpărat bilete ieftine către capitala Serbiei, Ryanair având o dată la două zile zboruri directe de la Milano Bergamo către Bratislava. Ca drept dovadă că am dreptate în legătură cu zborurile economice către Bratislava, las mai jos o imagine cu tarifele companiei.

sursa: https://www.ryanair.com/ro/ro/

Recunosc cu mâna pe inimă că, la început, ideea surorii mele mă destabilizase puțin din avântul meu de a răscoli frumoasa Italie, dar city-break-ul în Bratislava a fost și el memorabil, iar acum, când scriu aceste rânduri, nu pot decât să spun, cu toată sinceritatea, că bifând încă o capitală europeană m-am mai îmbogățit cu o experiență inedită, mai ales că vorbim despre un oraș de pe malul Dunării, apa atât de dragă lângă care m-am născut și am crescut.

Când am ajuns în Bratislava, am descoperit un oraș care ne-a întâmpinat frumos, unde am găsit multă culoare, clădiri în care stau ascunse lucruri parcă importate dintr-o lume de basm fără de care ai putea trăi bine-mersi, dar a căror lipsă te-ar abandona iremediabil într-o tristețe apăsătoare. Am văzut ziduri gri pe care cineva s-a încăpățânat sa le mângâie cu o mână iscusita de pictor, imprimând, astfel, pe fețe ofilite și banale de case bătrâne zâmbete care se transferă, parcă, printr-un proces de osmoză, pe chipurile trecătorilor. Am fost încântate să fim întâmpinate după mai multe colțuri de stradă de surprize care ne-au tot îndemnat să exclamăm sincer: "dar așa ceva nu am mai văzut până acum!" Am căscat gura la cristale multicolore modelate în fel și fel de forme încărcate de noblețe, am admirat vitrine aranjate de parcă am fi fost în fața unei scene de teatru de păpuși și aproape că am lins geamul unei cofetarii unde se desfășurau într-o arhitectură suprarealistă niște "chestii" pe care nici nu vreau să le numesc altfel, ca să nu-mi provoc vreo pacoste de viitură în gura unde plouă deja din abundență!

Să mai spun că în Bratislava există și viață de noapte? Da, există! Am și gustat puțin din ea. Am prins în centrul orașului, în plină frenezie artistică, o trupă de muzicieni care a rupt chitarele spaniole și a tasat pământul în pași de flamenco. Nu ne-am putut abține și am dansat și noi, alături de alți trecători prinși de magia momentului. Am văzut Dunărea noaptea, mai grăbită decât prin părțile mele natale, și Castelul Bratislavei ca un far dominând malul înalt. Cel mai mult m-a impresionat povestea domnului Naci care a trăit la începutul secolului trecut, bântuind străzile Bratislavei, mereu îmbrăcat elegant, în frac, făcând plecăciuni trecătorilor și ridicând înaintea doamnelor jobenul, fredonând uneori cântece ale vremii. Singur și sărac, a trăit pentru a rămâne pentru totdeauna "Drăguțul Naci" care înveselea pe toată lumea fără a cere nimic în schimb. Un nebun frumos căruia i s-a făcut statuie în centrul marelui oraș, recunoscându-se astfel valoarea bunului-simț și a bucuriei de a trăi frumos.

sursa: www.newgo.sk

Și dacă descrierea mea nu v-a convins și nici pozele pe care le-am făcut acolo și pe care le las aici pentru ochii curioși, vă sfătuiesc, totuși, să încercați. Ce-ați avea de pierdut, zău?

Despre revenirea în Italia și peripețiile mele în țara de adopție a atâtor români harnici și inimoși, voi vorbi în alt articol că sunt multe de povestit.

Sfatul meu este că atunci când veți dori să vizitați Europa, nu vă rezumați numai la marile destinații. Sunt atâtea orașe mici, atâtea zone de care rar se aude, însă încărcate de povești atât de frumoase încât este de-a dreptul păcat să fie ratate.

Așa că nu rămâne să vă urez decât atât: drumuri bune să aveți și zboruri line oriunde viața vă va îndrepta pașii!