Flori și zâmbete - leac de fericire

sursa:
https://ro.pinterest.com

Sala teatrului este arhiplină. Părinți, bunici, prieteni, colegi, profesori... toată lumea așteaptă cu sufletul la gură să vină rândul celor pe care îi susțin și pentru care au atâtea emoții. Buchete de flori, care mai de care mai colorate și mai parfumate, sunt vânturate prin aer, unele dintre ele zburând, efectiv, spre scena tinerilor artiști prinși în tumultul concursului. Mai sunt două numere și vine și momentul surorii mele. Știu că a muncit din greu, dar, mai ales, că era la un pas să renunțe la toată munca ultimelor luni din cauza problemelor cu spatele pe care le-a avut partenerul său. Au tras tare amândoi înainte de concurs să recupereze zilele în care George, pur și simplu, a stat în pat pentru că altceva nu putea face. Așa încep toate bolile profesionale ale oricărui dansator profesionist, dar el este un ambițios și poate să pice și luna de pe cer pentru că nu se dă bătut. Eu, mama și prietena lui George stăm nerăbdătoare să îi primim cu aplauze pe scena concursului de balet, la care anul acesta s-au înscris foarte mulți participanți. Au pregătit un număr senzațional, un pas de deux din baletul Don Quijote, în care protagoniștii îndrăgostiți dansează frenetic.

  

Momentul lor a sosit și de atâtea emoții ce-am avut, cu lacrimile îndesate bine în spatele sinusurilor, de nici aer nu mai aveam să respir, nici că am văzut vreo ezitare. Pentru mine au fost perfecți. Eram, de-a dreptul, în altă dimensiune de încântarea și emoția pe care mi-au trezit-o, văzându-i așa de frumoși și talentați. Mă așteptam să fie considerați cei mai buni din concurs, dar juriul nu a văzut ce văzusem și noi, susținătorii lor: pasiune, eleganță, stil, talent, frumusețe, tehnică și multă muncă. Am plecat destul de supărați. George luase asupra lui toată vina, ba că nu a fost în formă, ba că a greșit coregrafia, ba că i-a fost frică să nu se forțeze prea tare și să declanșeze iarăși durerile atroce pe care le avusese cu ceva vreme în urmă și tot așa. Sora mea era tăcută. Știam că își înghite lacrimile care nu erau de tristețe, ci, mai mult, de indignare. Toate vorbele de încurajare și de apreciere deveniseră dintr-odată anemice și, parcă, fără rost. Trebuia făcut ceva imediat. Îmi era chiar milă de ei la câtă muncă și dăruire puseseră în toată pregătirea lor pentru prezentarea la concurs. Dezamăgirea era cu atât mai mare cu cât rezultatul conta foarte mult pentru prezentarea la un concurs internațional foarte important pentru ei.

Hai că n-o fi dracul așa de negru, mi-am zis eu. Niște suflete așa sensibile au nevoie de o ridicare a moralului pe măsura inimilor lor mari. Pentru mine erau niște vedete, niște eroi, adevărații premianți. Ei și doar ei. Îmi erau așa de dragi încât îmi venea ba să-i pup, ba să-i bat. Îmi venea să îi pup pentru că erau frumoși și talentați, dar îmi venea să îi și bat pentru că erau atât de triști și demoralizați.

Așa că, fără să mai stau pe gânduri, am intrat pe internet și, cum văzusem pe Facebook mai multe filme de prezentare a unei florării online care îmi atrăsese atenția cu niște aranjamente florale, pe care, văzându-le, te jurai că sunt pictate și nu meșterite de mânile dibace ale unei florărese, am pus mâna pe telefon și am sunat la Florăria Olla pentru că voiam niște cadouri florale speciale, făcute ca la carte, pentru niște oameni cu adevărat speciali.



sursa: https://ro.pinterest.com

O voce caldă și proaspătă, precum florile minunate pe care le-am admirat pe site-ul florăriei www.olla.ro, mi-a răspuns cu amabilitate și gata să mă ajute cu orice trăsnaie florală avem de gând să propun. Am povestit pe îndelete pentru cine vreau florile, faptul că mi-am propus să fac o surpriză într-un moment deosebit care trebuia tratat cu delicatețe și multă dragoste. Aveam nevoie ca din tot aranjamentul floral pe care îl comandam să reiasă, fără a mai fi nevoie de cuvinte, toată aprecierea și încrederea mea în talentul dansatorilor mei. De ce numai premianții să primească laurii succesului? Adică munca, efortul, sacrificiul atâtor ore petrecute în sala de dans... toate acestea nu merită plecăciunile și admirația noastră, a tuturor?
Așa că am stabilit ca artistul florist de la Florăria Olla să îmbine într-o armonie așa cum numai el știe mai bine acele flori care transmit tot ceea ce doream eu cel mai mult: camelii pentru admirație, angelică pentru inspirație, lalea pentru faimă și renume, flori de măr pentru noroc. Apoi am stabilit ora și locul de livrare. Trebuia ca totul să se întâmple a doua zi, exact la momentul în care cei doi erau în sala de dans și exersau pentru următorul spectacol. Orice s-ar fi întâmplat, viața merge mai departe.
A doua zi, am plecat către studioul lor mai devreme ca să mă intersectez cu domnul de la Florăria online Olla și să le surprind fețele celor doi când vor primi surpriza. Mama și prietena lui George erau și ele în lista curioșilor care urmau să fie prezente pentru a savura momentul. Pe lângă noi, am mobilizat și pe copiii antrenați de artiștii noștri care au răspuns cu toții prezent la punerea la cale a unei astfel de surprize.
Mi-a placut foarte mult ideea celor de la Olla să nu trimită un dar atât de delicat și frumos printr-un curier oarecare. Ei preferă să aducă bucuria și zâmbetele cu mâna lor proprie și personală pentru că, vorba aceea, după atâta migală și suflet pus în fiecare floare, nu le place să rateze spuma, crema, caimacul, cireașa... sau cum să-i mai spun, de pe tortul unei astfel de surprize. Până la urmă, este un gest de curtoazie demn de orice furnizor al Casei Regale a României, așa cum este și această florărie.
Când am ajuns la studio, sora mea și partenerul ei se încălziseră deja și se pregăteau de dansul propriu-zis. Se vedea pe fețele lor ceva din încrâncenarea și încruntarea omului care are de recuperat sau de găsit un lucru important pe care l-a pierdut.

sursa: www.olla.ro

 
M-am furișat după ușa întredeschisă, privindu-i cu inima duduind de emoția așteptării. Nu a trecut mult și au venit și ceilalți: mama, prietena lui George și copiii toți, fără nicio absență, nimic. Apoi, la câteva minunte, un domn de la Olla a intrat cu două buchete superbe care mie mi-au tăiat respirația  deja aflată la jumătate din cauza nodului în gât pe care îl aveam.
După ce am tras aer în piept cam de trei ori, l-am lăsat pe domnul de la Olla să intre înaintea noastră cu cele două buchete de flori. Pândeam prin crăpătura ușii toată mișcarea din sală. Când au văzut buchetele de flori, cei doi au rămas nemișcați. Le vedeam privirea rătăcită, nelămurită, întrebătoare: ce-i cu asta? ce înseamnă? ce s-a întâmplat?
Apoi, am năvălit noi, ceilalți, și fețele li s-au luminat, fără a li se fi alungat de tot nelămurirea legată de acel moment. Amândoi au început să zâmbească, mai întâi tâmp, apoi tot mai larg și mai senin. Au înțeles fără să mai fie nevoie de cuvinte ce se întâmplase. Instantaneu, amândurora, li s-au umplut ochii de lacrimi ca după eliberarea de o stare foarte anxioasă. Și-au îngropat fețele în buchetele de flori pe care le strângeau tare la piept, ca pe niște trofee. O mulțumire autentică li se creiona din ce în ce mai conturat pe față. Au înțeles ce înseamnă aprecierea adevărată și dragostea în toată frumusețea ei. Au înțeles și faptul că au nenumărate motive să meragă mai departe și să nu se lase dezarmați de orice eșec, pentru că sunt atâția oameni care au încredere în ei și care îi adulează, la propriu.
Ne-am îmbrățișat și am zâmbit mult. Până la urmă, era o vorbă celebră care spunea că ceea ce nu te distruge, te face mai puternic, nu?

sursa: https://ro.pinterest.com

(acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog 2016)