Astazi am vizitat Biserica Albastră pentru a doua oară, dupa ce ieri am ajuns sa o vedem exact când ultimii vizitatori ieseu din interiorul ei. Cât ne-am foit noi, cât ne-am învârtit sa facem poze afară, când sa intrăm si noi înăuntru, ne-am trezit, pur si simplu, cu usa trântită in nas. Consecvenți, am revenit si astăzi ca sa vedem interiorul. Afară lume tot încercând clanțele să intre, insa ele, ferecate bine. Desi era clar ca este închisă, necredincioasa din mine s-a dus s...a incerce si ea. Am tras de mânere, dar degeaba. M-am trezit, exact ca in proverbul acela românesc, ca vitelul la poarta noua. Văzând ca nu am nicio șansa sa intru, fac stanga împrejur si dau sa cobor scările sa plec. Din strada, un domn in vârstă, in baston, îmi face semn sa mă apropii. Ma duc la el. Apoi mă întreabă ceva in slovacă. Ii raspund in engleză ca nu inteleg. Isi da seama ca sunt turista si, după o pauza scurtă, ma întreabă, in germana ceva. Eu nu stiu germana si nu inteleg nimic mai mult decât "ich libe dich" si alte câteva mărunțișuri, dar acum parca sunt vrăjită. Mi-e clar tot ce îmi spune el. Ma intreaba de unde sunt. Eu ii raspund ca sunt româncă. Deodată i se luminează toata fața si îmi zâmbește: "România, frumoasă țară!" După care începe:" Arad, Oradea, Timisoara, Sibiu, Craiova..." Nu-mi pot ascunde mirarea si il întreb in engleza de unde stie atâtea. Repet, îmi raspunde intr-o germana amestecata cu slovaca, iar eu, paradoxal, inteleg ceea ce zice. Mi-a spus ca a fost timp de 30 de ani pilot de avion si a avut multe curse in România. Imi zice apoi ca are un fiu care a studiat medicina, iar acum are o functie înaltă in cadrul ministerului sănătății din Slovacia. Ii spun ca trebuie sa fie foarte mândru de fiul lui. Îmi confirmă ca asa este. Apoi, il întreb: "How old are you?" 93, îmi raspunde, abia in octombrie. Il felicit pentru vârsta frumoasă. Îmi zâmbește duios cu niste ochi foarte albastri. A fost, sigur, un bărbat foarte frumos si prezentabil. Apoi continuam cu geografia României: Cluj, Târgu Mureș, Brașov...o pauza...imi tot zice ceva de "cerna". Stiam ca "cerna" înseamnă negru. Întreb:" Cernavodă?" Dă din cap ca nu. Apoi, îmi dau seama: Marea Neagră. Întreb: "Constanta?" Da, i se luminează din nou fata si continua:" Mangalia, Mamaia, Jupiter, Olimp, Neptun..." Sunt uimita! Apoi arată către Horia care se juca pe treptele bisericii. Ii pun că este "my son". Ridica mana dreaptă si îmi arata un deget in sus, de genul "ok". Ii multumesc. Apoi îmi zice"ein moment, bitte, ein moment" si îmi face semn sa il urmez si sa traversez străduța, dupa el, pe partea cealaltă. Îmi zice, apoi ca in casa galbena, din capătul străzii, sta el. Il felicit pentru energia lui si pentru bucuria de a trăi. Imi zambeste tare frumos si tandru. Ii întind mâna si mi-o scutură prietenește, apoi îmi zice:" Frumoasă România, minunată țară!" Ii multumesc din nou. Se îndreaptă spre casa lui galbenă, nu înainte de a mă saluta pentru ultima oară:" Good bye, Arrivederci, Aufiderzein..."Astazi am vizitat Biserica Albastră pentru a doua oară, dupa ce ieri am ajuns sa o vedem exact când ultimii vizitatori ieseu din interiorul ei. Cât ne-am foit noi, cât ne-am învârtit sa facem poze afară, când sa intrăm si noi înăuntru, ne-am trezit, pur si simplu, cu usa trântită in nas. Consecvenți, am revenit si astăzi ca sa vedem interiorul. Afară lume tot încercând clanțele să intre, insa ele, ferecate bine. Desi era clar ca este închisă, necredincioasa din mine s-a dus s...a incerce si ea. Am tras de mânere, dar degeaba. M-am trezit, exact ca in proverbul acela românesc, ca vitelul la poarta noua. Văzând ca nu am nicio șansa sa intru, fac stanga împrejur si dau sa cobor scările sa plec. Din strada, un domn in vârstă, in baston, îmi face semn sa mă apropii. Ma duc la el. Apoi mă întreabă ceva in slovacă. Ii raspund in engleză ca nu inteleg. Isi da seama ca sunt turista si, după o pauza scurtă, ma întreabă, in germana ceva. Eu nu stiu germana si nu inteleg nimic mai mult decât "ich libe dich" si alte câteva mărunțișuri, dar acum parca sunt vrăjită. Mi-e clar tot ce îmi spune el. Ma intreaba de unde sunt. Eu ii raspund ca sunt româncă. Deodată i se luminează toata fața si îmi zâmbește: "România, frumoasă țară!" După care începe:" Arad, Oradea, Timisoara, Sibiu, Craiova..." Nu-mi pot ascunde mirarea si il întreb in engleza de unde stie atâtea. Repet, îmi raspunde intr-o germana amestecata cu slovaca, iar eu, paradoxal, inteleg ceea ce zice. Mi-a spus ca a fost timp de 30 de ani pilot de avion si a avut multe curse in România. Imi zice apoi ca are un fiu care a studiat medicina, iar acum are o functie înaltă in cadrul ministerului sănătății din Slovacia. Ii spun ca trebuie sa fie foarte mândru de fiul lui. Îmi confirmă ca asa este. Apoi, il întreb: "How old are you?" 93, îmi raspunde, abia in octombrie. Il felicit pentru vârsta frumoasă. Îmi zâmbește duios cu niste ochi foarte albastri. A fost, sigur, un bărbat foarte frumos si prezentabil. Apoi continuam cu geografia României: Cluj, Târgu Mureș, Brașov...o pauza...imi tot zice ceva de "cerna". Stiam ca "cerna" înseamnă negru. Întreb:" Cernavodă?" Dă din cap ca nu. Apoi, îmi dau seama: Marea Neagră. Întreb: "Constanta?" Da, i se luminează din nou fata si continua:" Mangalia, Mamaia, Jupiter, Olimp, Neptun..." Sunt uimita! Apoi arată către Horia care se juca pe treptele bisericii. Ii pun că este "my son". Ridica mana dreaptă si îmi arata un deget in sus, de genul "ok". Ii multumesc. Apoi îmi zice"ein moment, bitte, ein moment" si îmi face semn sa il urmez si sa traversez străduța, dupa el, pe partea cealaltă. Îmi zice, apoi ca in casa galbena, din capătul străzii, sta el. Il felicit pentru energia lui si pentru bucuria de a trăi. Imi zambeste tare frumos si tandru. Ii întind mâna si mi-o scutură prietenește, apoi îmi zice:" Frumoasă România, minunată țară!" Ii multumesc din nou. Se îndreaptă spre casa lui galbenă, nu înainte de a mă saluta pentru ultima oară:" Good bye, Arrivederci, Aufiderzein..."
Comentarii
Trimiteți un comentariu