sursa: super-blog.eu |
Soba de teracotă care duduise o jumătate de noapte, păstra acum doar o vagă senzație de căldură, în timp ce frigul de afară, ațâțat de un vânt viscolit, începuse să croșeteze pe geamuri macrameuri fine de gheață. Din camera alăturată, unde se afla bucătăria, se auzeau din ce în ce mai ascuțite șuierăturile ceainicului în care bolborosea apa ai cărei aburi purtau deja mireasma ceaiului din frunze de gutui pe la nările fetiței somnoroase. De afară începuseră să se audă lovituri de topor date de o mână hotărâtă bucăților de lemn care trebuiau pregătite pentru foc. Toate sunetele acestea îi dădeau fetiței o senzație de liniște și siguranța că ai ei erau prin preajmă și se ocupau cu sârg de treburile casei. Și, deși sosise momentul să se trezească de-a binelea, căldura cuibului său era mult mai convingătoare să mai lenevească puțin. Ca să adulmece mai bine aroma ceaiului care acum se amesteca deja cu cea a cozonacului abia ieșit din cuptor, fetița își scoase de sub plapumă tot căpșorul ei blond și, deschizând ochii mari, începu să inspecteze camera în care lumina de afară se instalase în toată frumusețea ei. În ”vitrina cu minuni”, cum o numea bunica, se iveau, din întunericul care le îmbrățișase peste noapte, bibelouri, ceșcuțe de cafea, câteva farfurii de porțelan chinezesc, o vază de cristal de Bohemia, deodorantul bunicii Favorit și after-shave-ul bunicului Tarr Super, amândouă de la Farmec și puse la loc de cinste printre lucrurile prețioase ale casei.
Dar lenea asta dulce nu dură mult pentru că, deodată, auzi bătăi în fereastră și o strigare pe mai multe voci: ”Primiți cu Ajunu'? Și deși nimeni nu răspunsese întrebării, glasurile începură deja să fredoneze, fiecare în legea lui, un: ”Bună dimineața la Moș Ajun! Ne dați ori nu ne dați, ne dați ori nu ne dați?...”
Instantaneu, fetița sări din pat și alergă spre fereastra de unde văzu trei băiețași înfofoliți, care strigau de mama focului, anunțând venirea Crăciunului. Abia acum realiză că se apropie zilele de sărbătoare și că în seara aceea va veni Moșu'.
Ziua trecu greu pentru fetița noastră. Nimeni nu avea timp de ea pentru că toți erau ocupați cu bucătăreala sau dereticatul prin casă. Dar nu asta o deranja pe ea, ci așteptarea serii când ar fi trebuit să vină darurile Moșului.
Și Moșul veni, fără haine roșii și barbă albă, că pe atunci Moșul umbla camuflat și se numea Moș Gerilă, dar sacul era la fel de mare ca oricând, iar bucuria greu de descris, fiind asezonată, din plin, cu mirosul primelor portocale din acel an și gustul bananelor păstrate mai multe zile înfășate în hârtie de ziar.
Așa își amintea de Crăciunul acela tânăra de la volanul mașinii roșii care mergea acum spre satul bunicilor săi, mai gârboviți de ani și de singurătate, dar la fel de nerăbdători să le vină nepoata și să o mai răsfețe cu bunătățile lor ca întotdeauna.
Și cum nu putea să meargă la ei cu mâna goală, deși bunicii nu s-ar fi supărat, pentru că numai prezența ei era un cadou mult dorit, fata se gândi că i-ar surprinde foarte plăcut dacă le-ar oferi cadouri Farmec, o marcă de încredere, care îi însoțise toată copilăria și care îi amintea pentru totdeauna de ”vitrina cu minuni” în care găseai cele mai deosebite obiecte ale bunilor ei.
Își amintea că bunica fusese toată viața ei preocupată să aibă o piele frumoasă și sănătoasă, de aceea, fata se gândi că tare s-ar mai bucura bătrânica ei de Caseta Cadou - Cremă intensiv hidratantă Gerovital H3 Classic ale cărei ingrediente de ultimă generație o vor răsfăța și îi vor aminti de micile ei cochetării de altădată.
sursa: farmec.ro |
Nici pe bunicu nu l-a uitat. Rememora cu drag zilele când acesta se bărbierea și când totul părea că se derulează după un adevărat ritual, la finalul căruia fața lui căpăta o piele foarte moale și parfumată care nu mai zgâria deloc atunci când bunicu tânjea după un pupic. Așa că pentru el, fusese pregătită o Casetă cadou Gerovital H3 Men Wild, plină cu produse eficiente create de specialiști pentru tenul său matur. Abia aștepta să îl pupe din nou și să îi adulmece noul parfum Gerovital.
sursa: farmec.ro |
Nu mai dură mult și tânăra ajunse la casa pitită cuminte sub o pătură de promoroacă, din hornul căreia ieșea un fir subțire de fum, semn că cineva îngrijește de un foc care încălzește și hrănește totodată. Fata porni tiptil pe lângă zidul casei, încărcată de sacoșe pline cu daruri Farmec, pentru a nu fi zărită din casă înainte de momentul pe care îl pregătise pentru bătrâneii ei. Cu o bătaie zdravănă în lemnul ușii și cu voce pițigăiată de copil, strigă cât putu de tare: ”Primiți cu colindu'?” Așteptă mai multe secunde până când din casă se auzi o mișcare apropiindu-se de intrare și un glas răspunzând repetat: ”Primim, primim!”. Apoi, ușa se crăpă puțin și un cap alb se ivi afară, luminat de o privire albastră și curioasă. Până să se dezmeticească bunicu și să își dea seama cine venise să colinde, fata și începu: „Am plecat să colindăm/ Domn, Domn să-nălțăm/ Când boierii nu-s acasă/ Domn, Domn să-nălțăm...”
Ochii bunicului începură să râdă. Se întoarse cu fața spre bucătărie și strigă: ”Hei, Tinco, vino repede afară că a venit Moș Crăciun!”
Ochii bunicului începură să râdă. Se întoarse cu fața spre bucătărie și strigă: ”Hei, Tinco, vino repede afară că a venit Moș Crăciun!”
(acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog 2016)
Comentarii
Trimiteți un comentariu