L'Arc de Triomphe à la roumaine

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

M-am căsătorit de tânără, la 24 de ani. Dacă raportezi această vârstă la generația bunicii mele, s-ar zice că eram coaptă bine. Dacă o raportezi la generația surorii mele mai mici, care nici la 33 de ani nu este măritată, s-ar putea spune că eram de-a dreptul o copilă care și-a început viața prea devreme, dând piept, nefiresc de repede, cu toate casnele unui mariaj.

Indiferent din ce perspectivă privești, se pare că nu a fost atât de rău să intru în aventura vieții mele numită căsnicie, cu atât mai mult cu cât debutul meu în rolul de doamnă a fost de-a dreptul spectaculos, mai ales pentru o fată de provincie ca mine, îndrăgostită lulea de proaspătul ei soț, dar și de tot ceea ce avea legătură cu Franța pe care nu o cunoscuse decât din lungile ei lecturi de studentă la filologie. 

Nunta noastră a fost ca în povești și nu știu dacă folosesc această comparație numai datorită fluturilor care îmi invadaseră stomacul atunci sau doar pentru că, amintindu-mi acum de acel episod, am devenit eu mai nostalgică. Cert este că ”le bourgeois”, așa cum fusese poreclit soțul meu de bunii lui prieteni, era acum al meu și numai al meu și un sentiment subconștient de victorie îmi traversa tot corpul, alimentându-mi mândria de femeie care a dat lovitura.

Îmi făcusem speranțe mari că după nuntă  ne vom consuma nopțile de miere sub felinare pariziene, prin bistro-uri înțesate de lume bună și prin cearșafuri de hoteluri cu nume misterioase de poeți francezi. Numai că fiind foarte tineri și abia ieșiți de pe băncile facultății, nu ne-am aruncat să facem o petrecere de nuntă prea mare, de aceea nici darul nuntașilor nu a fost atât de consistent încât să ne permitem un voiaj de nuntă la Paris.

Cu toate acestea, eram  foarte fericită și chiar dacă am fi fost nevoiți să locuim într-o casă din chirpici, în condiții medievale, nimic nu ar fi știrbit atunci fericirea noastră.

Numai că ”le bourgeois”, așa cum îi stă bine oricărui domn care și-a câștigat un asemenea nume, s-a gândit că, din pământ, din piatră seacă, tot va găsi el soluția să-mi pună Parisul la picioare. Și cum Marele Paris rămânea încă inabordabil pentru noi,  Micul Paris ne aștepta, în schimb, cu brațele deschise.

Deși, atunci, totul a fost o surpriză, trezindu-mă, într-o dimineață, cu un plic lângă pernă, pe care scria Rezervare Hotel Arc de Triomphe by Residence Hotels Bucharest, mai târziu am aflat că în urma unei minuțioase cercetări a internetului după criteriul cazare București, drumurile internaute s-au deschis către cel mai potrivit loc cu putință pentru a ne împlini dorința abandonului într-o atmosferă de lux, de intimitate, de răsfăț și relaxare. Aveam, în sfârșit, ocazia ca pentru câteva zile să mă las pradă rafinamentului și distincției unei lumi aparte, făcând, astfel, botezul noului meu statut de doamnă a unui „bourgeois”.

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

 

Când am ajuns, în cele din urmă, la hotel, situat într-una din cele mai frumoase și selecte zone din București, unde poți vizita extrem de ușor locuri etalon pentru capitală: Arcul de Triumf, Parcul Herăstrău, Bulevardul Kiseleff cu marile lui muzee și ambasade, Piața Victoria, localuri exclusiviste și magazine pentru gusturi fine, am avut, pur și simplu, o revelație. Acest hotel de 4 stele ne-a întâmpinat ca pe niște odrasle de nabab, invitându-ne într-o clădire cu arhitectură elegantă, desprinsă dintr-o altă epocă, unde privirea îți este scăldată în toate detaliile unui hotel autentic de tip boutique, ca să nu mai spun că acesta este chiar primul hotel de acest fel deschis în România. Peste tot, cât puteai cuprinde cu ochii, nu vedeai decât mobilă lucrată impecabil, numai din lemn masiv, cu tapiserii din materiale scumpe, alese într-un echilibru perfect cu tablourile unicat și sistemul de iluminare gândit în așa fel încât să pună în valoare calitatea decorului și confortul întregului ansamblu interior.
În camera noastră, foarte spațioasă de altfel, ne-am pierdut printre dunele unor așternuturi bogate din bumbac egiptean, baia oferindu-ne, la rândul ei, un tratament demn de orice monarh, având, la discreție, cosmetice sofisticate, prosoape și halate moi și parfumate din a căror îmbrățișare n-am mai fi ieșit, orice ar fi fost.

N-am rezistat ispitei și ne-am lăsat ademeniți în jocurile aromelor pe cât de complicate, pe atât de irezistibile din bucătăria restaurantului, unde am trăit experiențe pentru care, vă asigur, că nu s-au inventat încă superlativele pe care le-ar merita.

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

 

 

 

 

 

 

 

 

La pièce de résistance a fost, fără doar și poate, tot pachetul de servicii SPA: masaj, saună și jacuzzi, de care am beneficiat din plin, încât am crezut că nu mai suntem oameni, că, peste noapte, ne-am transformat în zei și că, deodată, avem toată lumea la picioarele noastre. A fost sublim!
 

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

 

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

 

 

 

 

Până la urmă, poate n-am avut noi parte de Marele Paris, de Champs Elysees și Galeriile La Fayette, dar dacă am sta strâmb și am judeca drept, cui i-ar mai fi păsat de marea capitală europeană, de străzile ei fermecătoare și de arhitectura de poveste, dacă ar fi venit ca noi în voiaj de nuntă? După ce am intrat în Hotelul Arc de Triomphe din București, nimic din ce era afară nu a mai contat. Pur și simplu, parcă am pășit într-o altă dimensiune căreia ne-am abandonat fără să ne gândim de două ori. La ce ne-ar mai fi folosit să ne gândim atât, când ne-am simțit ca și când am fi fost centrul universului. Pe lângă o astfel de atmosferă, după ce mai pui, în surdină, și o șansonetă, ce mai contează ce este afară, când în suflet se află Parisul tot! 

 

sursa: http://www.hotelarcdetriomphe.ro

 

 (acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog 2016)