Anul acesta ne-am gândit să petrecem Crăciunul acasă. De mult n-am mai avut parte de o vacanță de iarnă petrecută cap-coadă acasă. Ne-am hotărât să stăm la căldurica cuibului nostru și să ne odihnim, după ce tot anul am alergat ca bezmeticii care pe unde a putut, a trebuit sau a știut. Vă dați seama că, în tumultul vieții noastre cotidiene, acasă mai ajugem doar ca să mâncăm ce mai găsim prin frigider, să dormim, să ne facem toaleta și să ne schimbăm de haine. Pe cuvânt dacă acasă nu a ajuns locul acela în care petreci mai puțin timp decât la serviciu, iar atunci când apuci să stai în patul tău mai mult de 8 ore sau la masa ta mai mult de 30 de minute, aproape că ai senzația că ești în vacanță în propria ta casă.
Așa că ne-am hotărât să rămânem ACASĂ. Dacă am fi plecat peste cine știe ce coclauri, tot în casă am fi stat, cu jaluzele trase și capetele înfundate bine în perne. Ne-am fi închis într-o cameră de hotel sau de pensiune de unde am fi ieșit numai ca să mâncăm și, apoi, înapoi la somnic.
Am stabilit să ne facem provizii serioase de mâncare și băutură, cam pentru o săptămână, pe care ne-am gândit să le asezonăm neapărat cu o listă bine ticluită de filme, muzică, dar, mai ales, cărți.
De câteva luni bune jinduiam să mă afund în balansoarul meu proaspăt renovat, cu o carte bună în brațe și o cană enormă de ceai cu lamâie și miere, fără să mai știu de noțiunea timpului, de hainele călcate la dungă sau de nervii adunați în trafic, doar eu cu ai mei, în capotul meu moale și călduros asortat cu șosetele mele flaușate, colorate în ton cu bradul și cu Moș Crăciun.
Am făcut o mică sedință de familie și am pus la cale toate detaliile marii noastre escapade de ACASĂ. Am stabilit ca pe lângă filmele noi, pe care doream musai să le vedem și nu mai apucam, să strecurăm, pe ici pe colo, și clasicele Singur acasă I și II, Viața e frumoasă sau Cum a furat Grinch Crăciunul. Muzica trebuia să fie condimentată, de asemenea, cu ceva colinde de-ale lui Ștefan Hrușcă, Corul Madrigal sau Dean Martin, iar cărțile, ah, cărțile... aici, fiecare a avut libertatea să își aleagă ce dorește, după chipul și asemănarea sa.
Eu am zis că am nevoie să îmi primenesc sufletul și să mă contopesc cumva cu spiritul sărbătorii, săpând în tainele vieții unui sfânt așa cum numai un Herman Hesse putea să le redea în cartea sa de tinerețe Francisc de Assisi , pe care mi-am propus să o iau de la editura RAO, secțiunea RAO Clasic. În toți anii de până acum nu reușisem să pun mâna pe această carte și mă rodea să o fac o dată și o dată, mai ales că avusesem ocazia să ajung la Assisi, lângă Perugia, și să îi vizitez mormântul, fără să fi intrat în profunzimile vieții pe care a dus-o acest sfânt al Italiei și al lumii, în definitiv, care uluiește și astăzi prin puterea pe care a avut-o de a renunța la tot confortul traiului său din care nu-i lipsea nimic, pentru a se dărui simplității și bunătății absolute, din dragoste de oameni și, în esență, de toată creația lui Dumnezeu.
 |
| sursa: www.raobooks.com |
Băieții mei au zis că vor ceva care să nu îi plictisească, să îi țină în suspans, să le provoace imaginația și să îi întărâte să citească până la capăt cartea pe are aveau să o aleagă de Crăciun.
Domnul meu, amator de romane polițiste, dar sătul de Agatha Christie pe care o citise și o răscitise din tinerețea lui și până acum, s-a gândit că ar încerca o abordare mai proaspătă a genului. Auzise de ceva vreme de lansările foarte bine primite în străinătate ale scriitorului Eugen Ovidiu Chirovici care nu se sfiește să parodieze stilul binecunoscutei scriitoare britanice, aducând un suflu nou romanului polițist actual. De aceea, nu i-a trebuit să se gândească de prea multe ori și a trecut pe listă romanul Cine a ucis-o pe Nora Jones? , tot de la editura RAO, secțiunea RAO Thriller. Deși titlul cărții nu pare unul foarte în ton cu sărbătoarea de Crăciun, din recenziile pe care le-am citit până acum, am aflat că merită toți banii, dar mai ales tot timpul investit în lecturarea ei. Asigură un cocteil interesant de umor, suspans, elemente parodice, exact ceea ce ar ține orice bărbat ca al meu cu o carte în mână.
 |
| sursa: www.raobooks.com |
Interesant era de aflat ce voia puștiul meu, un flăcău de 10 ani și jumătate, pe care nu mai poți să îl păcălești cu te miri ce. Cum a descoperit și el genul fantastic din Harry Potter, Povestea unui hobbit sau Stăpânul inelelor, s-a gândit că ar vrea să exploreze în continuare acest gen și a insistat, dacă tot era musai să citească și el ceva în vacanță, deși ar fi preferat să nu, să îi cumpăr tot de la editura RAO, secțiunea Ficțiune Tineri, Stăpânul tărâmului, din seria Cronicile Împărăției de Purpură, scrisă de Herbie Brennan, pe care o descoperiseră și alți colegi de clasă. Noroc cu provocările anturajului, pentru că, altfel, slabă șansă să pună mâna pe vreo carte în detrimentul cine știe cărui gadget mult mai ispititor. După ce i-am citit descrierea cărții în care apar personaje fantastice, elfi, regine și lorzi, demoni și extratereștri, cu toții implicați în călătorii halucinante și primejdioase, palpitante și savuroase, flăcăul a decis că povestea seamănă foarte mult cu nu știu ce joc pe calculator și că, în acest caz, merită efortul să își rezerve timp să o și citească. După așa concluzie, am jubilat, desigur. Bilă albă pentru mine!
 |
| sursa: www.raobooks.com |
Acum este clar. Toată familia citește, de la mic la mare, iar Crăciunul va fi exact pe sufletul meu și, sunt sigură, că și pe cel al băieților mei. Nu are cum să fie altfel! (acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog 2016)
Comentarii
Trimiteți un comentariu