Acasă este acolo unde-i cald și bine

www.avizez.ro
Eu am fost un copil de oraș cu vacanțe petrecute la țară. Cum începea vacanța mare, țuști la bunica, unde stăteam cât era vara de lungă. Acolo îmi petreceam timpul, de dimineața până seara, ba cățărată în toți copacii, mai ales în cei fructiferi, unde îmi găseam întotdeauna cele mai dulci deserturi care nici nu aveau nevoie să mai fie spălate, ba pe ulițele prăfuite pe care le bătătorisem cu picioarele mele goale de atâta alergat după gâștele care se tot încăpățânau să intre în alte curți sau după purceii Gigicăi mereu puși pe evadarea din coteț și pe scurmat bătătura și așa accidentată din cauza amplasării sale în apropierea unei cariere de piatră.
Multe lucruri frumoase am trăit eu acolo. Când am mai crescut, cam pe vremea facultății, deși nu mai ajungeam atât de des, câteva zile, după fiecare sesiune de examene, tot mai dădeam o fugă să îmi încarc bateriile. Și mi le încărcam bine de tot.
 
Au trecut anii, casa aceea a fost vândută și, odată cu ea, parcă și copilăria mea. De aceea, la un moment dat în viața mea, după tumultul întemeierii unei familiii și a unei cariere, după încercări repetate de a avea un loc în care să mă regăsesc și care să îmi dea liniștea și confortul pe care le avusesem odinioară în casa bunicilor mei, a apărut un declic care m-a trezit și mi-a arătat calea de urmat. A fost ca o iluminare care, odată ce o cunoști, ajunge să te conducă în mod natural spre ceea ce îți este menit să trăiești, fără eforturi inutile, fără obstacole prea mari.
Așa se face că, într-o seară, după o petrecere câmpenească, undeva în afara Marelui Oraș, deviind puțin drumul obișnuit ca să putem conduce acasă pe una din cunoștințele noastre, ne-a apărut în cale o căsuță care nouă, la acel moment, ni s-a părut ca din poveste. Arăta exact ca acele căsuțe din desenele copiilor de grădiniță  cu un acoperiș triunghiular și pereți pătrați care par să zâmbească insistent prin două ferestre la fel de pătrate și împărțite în patru, așezate de o parte și de alta unei uși dreptunghiulare care, de departe, semăna cu un nas generos de căsuță bună și primitoare. 
Atât eu, cât și domnul meu, alături de care nutream, de ce ceva vreme, gânduri de mutat la țară, am strigat la unison: ”Asta este!” Am avut amândoi, instantaneu și concomitent, sentimentul că ne uităm la casa visurilor noastre. Am coborât din mașină și, cum părea că acasă nu era nimeni, am strigat la unul din vecini, unde se vedea un bec aprins în curte. Așa am aflat că în acea căsuță nu mai locuia nimeni de multă vreme și că, bănuia vecinul, era posibil să fie de vânzare. Având aceste informații bune pentru început, am început să facem săpături și în câteva săptămâni eram deja în faza de semnare a contractului de vânzare - cumpărare. Prețul era destul bun, însă ceva, ceva ne spunea că se putea să fie și mai bun.
Ceea ce, la început, părea simplu ca bună ziua, s-a dovedit, pe parcurs, a fi o chestiune puțin mai delicată pentru că, deși căsuța era foarte frumoasă, iar terenul din jurul ei foarte generos pentru amenajarea unei grădini ca de poveste, exista o mică problemă insuficient clarificată referitoare la performanța energetică a clădirii. Proprietarul solicitase unei firme oarecare să trimită o echipă de auditori energetici pentru eliberarea unui certificat energetic, fără de care, se știe prea bine că legea nu permite vânzarea imobilelor. Numai că toată această evaluare s-a făcut fără să fim anunțați și noi, viitorii proprietari. Așa că, la momentul când am primit certificatul energetic, n-am putut decât să constatăm că aveam în fața noastră o casă minunată care îndeplinea toate condițiile unui imobil de clasă energetică B, care își merita toți banii, deși tâmplăria exterioară era de proastă calitate, neetanșată, iar izolarea exterioară lipsea cu desăvârșire. Ca să nu mai spun că în afara unei sobițe de fontă, alt mijloc de încălzire nu exista în casă. Aceasta fusese gândită ca o casă de vacanță, dar numai pe timpul verii. Cum știam că orice auditor energetic trebuie să fie atestat de către Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, am căutat datele celor care emiseseră certificatul prezentat de către proprietar și surpriza a fost că nu i-am găsit în lista celor atestați. Vă dați seama că, după o astfel de constatare, lucrurile au luat o cu totul altă întorsătură și i-am pus în vedere proprietarului că dacă mai vrea să vândă și să nu ne supărăm prea tare pentru subterfugiul la care apelase pentru a-i fi cumpărată casa, la un preț peste valoarea ei reală, vom chema o altă echipă de auditori energetici serioasă care va spune clar și fără echivoc care este realitatea.
www.avizez.ro

Și ca să fim cu toții siguri că nu facem rabat de la lucrul bine făcut, am contactat echipa de audit energetic din București  de pe site-ul www.avizez.ro, recomandat de niște prieteni buni, trecuți și ei prin focul și prin para achiziționării unei căsuțe la țară. De cum am vorbit cu acești specialiști - auditori energetici atestați gradul I la telefon, s-au dovedit foarte eficienți, având un preț de audit energetic foarte bun, poate chiar cel mai ieftin de pe piață, și prezentându-se la datorie chiar de a doua zi. După ce le-am trimis toate documentele necesare: copie de pe schiţa casei, planurile de arhitectură și anul în care a fost construită, în nici 24 de ore, am avut un certificat energetic nou-nouț care, de data aceasta, ne spunea cu totul altceva.
Urma să ne cumpărăm o căsuță minunată, într-adevăr, dar nu atât de eficientă energetic pe cât ni se spusese la început. Certificatul energetic indica calificativul E, de departe un calificativ mic, dar nu cel mai mic pe care l-ar fi putut lua căsuța noastră. Evident că acest rezultat a influențat foarte mult, după aceea, prețul final al casei. Cu diferența care a mai rămas din prețul pe care fostul proprietar îl cerea inițial, am reușit să punem la punct o casă mult mai eficientă ca performață energetică. Am schimbat tâmplăria cu una de bună calitate, am izolat pereții la exterior și la interior, precum și acoperișul, am instalat o centrală termică cu utilizare de curent electric, am cumpărat doar becuri economice pe LED și electrocasnice numai din clasa de consum A+.
Ce-a ieșit până la urmă? Exact căsuța visată. Acum stau la fereastră, în fotoliul meu de bloggeriță, și privesc cum plouă afară. A venit deja toamna și am atâta inspirație încât nu știu dacă este de la tematicile atât de diverse ale concursului SuperBlog2016 sau de la atmosfera primitoare din căsuța mea unde este atât de cald și bine.

(acest text a fost scris pentru a participa la Concursul SuperBlog 2016)
 

Comentarii