Am gustat putin si din viata de noapte a Bratislavei. Am prins in plina frenezie artistică o trupa de muzicieni care a rupt chitarele spaniole și tasat pământul in pasi de flamenco. Ritmurile acestei muzici mă rascolesc indiferent de stare, de dispozitie. Ma dezbracă de inhibitii si ma transforma in ceea ce lumea nu cunoaste la mine pentru ca nu dau voie sa se vada. Am văzut Dunărea noaptea, mai grăbită decât prin părțile Galațiului, si Castelul Bratislavei ca un far dominând malul inalt. Cel mai mult m-a impresionat povestea domnului din imagine care a trăit la începutul secolului trecut bântuind străzile Bratislavei, mereu îmbrăcat elegant, in frac, făcând plecăciuni trecătorilor și ridicând înaintea doamnelor jobenul, fredonand uneori cântece ale vremii. Singur și sărac, a trăit pentru a rămâne pentru totdeauna "Drăguțul Naci" care înveselea pe toata lumea fără a cere nimic in schimb. Un nebun frumos căruia i s-a facut statuie in centrul marelui oras, recunoscându-se astfel valoarea bunului-simț și a bucuriei de a trăi frumos.
Comentarii
Trimiteți un comentariu