Cadoul meu de Sfânta Maria a fost revederea unor rude dragi și a unui sat de munte in care inca mai găsești semne ale altor vremuri imprimate pe străzi, pe ziduri, pe fețele oamenilor, pe notele grave ale tălăngilor vacilor care se întorc de la păscut și care nu ratează niciodată poarta stăpânului unde le așteaptă odihna nopții. M-am rătăcit voit pe străzile acestui sat și am descoperit frumuseți inconștiente, in modestia lor, de farmecul cu care omul și timpul le-au înzestrat.
Am adulmecat ca un animal de prada mirosuri străine marelui oraș. M-am amețit cu miresme de iarbă cărnoasă și fragedă, amestecate cu izul dulceag-înțepător al balegii de vacă pe care orice orășean ar trata-o cu dezgust, căci el nu are în resorturile amintirilor sale tangențe cu lucrurile primare și elementare ale nașterii omenirii. Nimeni nu și-ar putea închipui cum salutul de "buna dimineața" al unui sătean cu care mi-am intersectat, întâmplător, drumul a declanșat undeva în sinusurile mele un spasm care mi-a scos din ochi ceva semănând a lacrimi. Pe mine, o necunoscută, m-a salutat cu zâmbet larg pe față un om al locului, și chiar dacă a făcut-o din obișnuință, numai faptul că mi-a zâmbit mi-a facut ziua mai frumoasă. Și cum faptele bune trebuie transmise mai departe, până mi-am terminat plimbarea, am salutat eu prima pe toata lumea pe care am întâlnit-o in cale. Și lumea nu s-a uitat ciudat la mine, mi-a răspuns la salut și mi-a zâmbit frumos. Și nu m-am mai simtit o străină.
Apoi, fiind atentă să prind in cadru o pisică ce mă privea superior de pe poarta stăpânului ei, am simțit miros de pâine proaspătă abia scoasă din cuptor. In secunda următoare, o dubiță cu geamurile aburite demara din curtea vecină unde cred că era o mică brutărie. Mașina lăsa în urma ei un miros demențial de pâine caldă și parcă toată strada s-a transformat în odaia bunicii unde obișnuia să frământe și să coacă pâine. Am alergat după dubiță ca un cățel flămând, iar șoferul m-a zărit in oglinda retrovizoare și a oprit. M-am oprit și eu și am facut stânga-împrejur, prefăcându-mă că fac poze caselor din jur. Soferul n-a mai pierdut vremea cu mine și a plecat mai departe. După ce a luat-o la dreapta, pe o altă stradă, am alergat din nou dupa el, să mai prind ceva din parfumul acela de nedescris. Cam așa a arătat cadoul meu de Sfanta Maria. O parte din ceea ce am văzut las aici. Ceea ce am simțit nu vă pot lăsa. Asta a rămas doar pentru mine. Multumesc tuturor celor care m-au urat astăzi, celor care nu m-au urat, dar s-au gândit la mine. Sărbătoarea se trăiește acolo unde nimeni nu poate pătrunde spre a pricepe. Multumesc!
Apoi, fiind atentă să prind in cadru o pisică ce mă privea superior de pe poarta stăpânului ei, am simțit miros de pâine proaspătă abia scoasă din cuptor. In secunda următoare, o dubiță cu geamurile aburite demara din curtea vecină unde cred că era o mică brutărie. Mașina lăsa în urma ei un miros demențial de pâine caldă și parcă toată strada s-a transformat în odaia bunicii unde obișnuia să frământe și să coacă pâine. Am alergat după dubiță ca un cățel flămând, iar șoferul m-a zărit in oglinda retrovizoare și a oprit. M-am oprit și eu și am facut stânga-împrejur, prefăcându-mă că fac poze caselor din jur. Soferul n-a mai pierdut vremea cu mine și a plecat mai departe. După ce a luat-o la dreapta, pe o altă stradă, am alergat din nou dupa el, să mai prind ceva din parfumul acela de nedescris. Cam așa a arătat cadoul meu de Sfanta Maria. O parte din ceea ce am văzut las aici. Ceea ce am simțit nu vă pot lăsa. Asta a rămas doar pentru mine. Multumesc tuturor celor care m-au urat astăzi, celor care nu m-au urat, dar s-au gândit la mine. Sărbătoarea se trăiește acolo unde nimeni nu poate pătrunde spre a pricepe. Multumesc!
Comentarii
Trimiteți un comentariu